Un scurt interviu luat de DivainBucatarie.ro lui Catalin Paduraru

DivainBucatarie.ro: Ce resurse implica organizarea unui concurs international de vinuri?

Sa luam cazul IWCB (International Wine Contest Bucharest)?

 Catalin Paduraru: Resurse umane. E nevoie de oameni extrem de inteligenti, puternici, determinati, conectati la ceea ce se intampla pe plan extern.

Au nevoie de experienta vasta, cu capacitatea de a raspunde punctual provocarilor de tot felul, care apar. De la cele estetice, la cele conceptuale, filosofice, economice, relationale, administrative (a se Intelege interactiunea cu administratia), strict profesionale. In general o resursa care se gaseste destul de greu si care ar trebui mai bine folosita.

La modul cel mai serios, e nevoie de foarte multi bani.

Care, In momentul de fata, nu exista. Totul este suma unor eforturi din foarte multe directii, care duc concursul la un anumit nivel.

Pe termen lung nu pot fi singura cheie, deoarece exista si o erodare a celor care fac asta din pasiune. Exista mari goluri lasate In comunicarea internationala. Pot fi umplute peste noapte de un competitor din strainatate.  Acesta poate valorifica imediat ceea ce am facut noi, doar avand niste bani de publicitate si noi ramanand in umbra.

Pe de alta parte, tehnic, este nevoie de spatii, tehnica, resurse IT, birotica, masini s.a.m.d..

Ganditi-va ca anul acesta, nu reusim sa strangem, adica vom strange, dar nu stiu cu ce eforturi, cele 56 de tablete pentru jurizare, cand in mod normal, acestea ar trebui sa fie ultimul lucru la care sa ne gandim. Dupa aceea e nevoie de sala de concurs, care este o sala, absolut speciala si care fiind foarte fotografiata, devine bine vizibila si trebuie sa se ridice la nivelul statutului la care am ajuns si, prin comparatie cu celelalte concursuri internationale, sa nu fie cu nimic mai prejos.

Este nevoie de multe camere de hotel, de bilete de avion, de autocare, de mese, de restaurante, de mobilier specific, de entertaineri,  de foarte, foarte multe lucruri. Practic In momentul de fata, bugetul si lista de activitati pe care o avem pentru IWCB, depaseste 200 de pozitii. Asadar, nevoie de foarte multe, dar cu mult mai putin decat ar fi nevoie sa platim publicitate internationala, pe care IWCB-ul o face.

DivainBucatarie.ro: De la an la an, numarul probelor Inscrise In concurs este mai mare. Cum reusiti sa strangeti aceste probe? Vorbim totusi de peste 1000 de vinuri.

 Catalin Paduraru: Vinurile se strang prin faptul ca exista crestere destul de rapida, bine sustinuta, care s-a facut initial cu foarte mult efort, cu riscuri foarte mari. Am devenit simpatici, dar si utili profesional unor comunicatori, inclusiv din strainatate, care reusesc sa ne preia mesajele, ca fiind un mesaj absolut onest. Ceea ce atrage din ce In ce mai multi producatori. Foarte multi dintre acestia,  care nu stiau nimic despre Romania, afla acum despre performantele noastre, deoarece noi furnizam si date statistice, despre piata, despre consum, despre structura acestuia. Ei targeteaza Romania si trimit probe.

Problema noastra, anul acesta nu a fost sa strangem cele 1600 de vinuri, puteam strange fara niciun fel de problema 3000 de vinuri. Optiunea noastra  a fost sa marim panelurile de jurati, sa avem rezultate mai bune In ceea ce priveste evaluarea, acuitatea, constanta evaluarii.

De altfel, ca sa fie lucrurile foarte clare, diferenta dintre noi si cel mai mare concurs, care e de cateva ori mai mare decat IWCB-ul, e doar de o metaforica pocnitura de degete din partea autoritatilor, deoarece noi am avea capacitatea sa Il facem In doi ani la fel de mare. Acest lucru nu se poate face In conditii de hei-rup si voluntariat, pentru ca responsabilitatile sunt foarte mari si daca pentru unul dintre colegi apare o alta prioritate, o schimbare de macaz, de gandire, lucrurile s-ar putea deteriora destul de mult si repet, responsabilitatea aceasta nu ne-o putem lua fara sprijin si fara a se da cumva concursului, macar simbolic, un statul de institutie.

DivainBucatarie.ro: Ce si-au propus organizatorii IWCB sa obtina cu acest concurs international de vinuri?

Pe o scara de la 1 la 10 unde au ajuns si ce ar mai fi de facut?

Catalin Paduraru: Ne-am dorit foarte mult sa avem continuitate, In prima faza. Am intuit de la Inceput ca In lumea mare nu poti intra doar cu lucruri facute acum trei zile si atunci, desi concursul nu avea neaparat un capital de imagine ofertant, am zis sa mergem mai departe sa remontam, sa refacem ceea ce nu era bun si sa refolosim ceea ce era bun. Asta face de opt ani.

Ne-am asumat si palmaresul, si istoricul si Ii respectam pe cei care au contribuit la fondarea concursului, chiar daca nu a fost usor de fiecare data, dar tinta noastra, a fost de aduce Romania sub reflectoare si de a arata care sunt schimbarile pe de o parte, iar pe de alta parte, intentia noastra a fost si este In continuare foarte clara, de a-i ajuta pe cei care se afla In fata raftului si Isi doresc un vin bun, onest si nu pot face acest lucru In absenta unor cunostinte aprofundate. Concluzionand, cam cestea sunt cele doua directii: pe de o parte, imagine pentru Romania Viti-vinicola, pe de alta parte, o ierarhizare, ceea ce este foarte folositor pentru consumator.

Notand evolutia de pana acum sau unde am ajuns, evit sa dau 10, deoarece avem noi Insine stachete foarte Inalte si ne-am propus sa ajungem mult mai departe decat suntem aici, dar In raport strict cu contextul international economic, cu cel din Romania, cu lipsa de apropiere a autoritatilor centrale, sistemul acesta de notare nu foloseste foarte mult deoarece nu ajunge la nota la care ar trebui sa ne-o atribuim.

Dar, prefer sa nu o facem noi, ar mai fi foarte multe de facut. In primul rand, ar fi minunat sa existe o echipa de baza care sa poata lucra tot timpul anului la acest proiect, care sa poata sa tina corespondentele, care sa Imbunatateasca bazele de date, care sa faca cunoscute rezultatele concursului, care sa poata negocia cu diferite entitati comerciale, cum ar fi marile suprafete unde ar putea fi o avertizare specifica cu acest tip de vinuri, sa fie mai usor recunoscute de catre consumatori, implementarea unor tehnici noi de jurizare, statistici, rapoarte. O echipa care sa faca lucrurile acesta, ar avea nevoie de un spatiu, poate chiar si pentru desfasurarea concursului In sine, dar  cu siguranta, este nevoie de unul pentru arhivare de documente, depozitare mobilier specific, recuzita, inventar de specialitate.

Mai sunt foarte multe de facut pana la nivelul ideal.

Am vrea sa ne putem fixa o tinta pentru urmatorii 10 ani, sa fie una curajoasa, prin care sa atacam varful ierarhiei concursurilor, poate cu cea mai puternica afirmatie, sa spunem ca de acum In 10 ani am putea sa devenim cel mai puternic concurs din lume, lucru absolut posibil, cu un sprijin minimal. Ne dorim sa Imbunatatim prin toate posibilitatile actul jurizarii, chiar daca e sa propunem schimbari In regulament sau anumite aspecte tehnice, Organizatiei Internationale a Viei si Vinului. Da, cam acestea ar fi In linii mari ceea ce am avea de facut. De aceea revin la notare si ne acordam nota 9.

Iar tie pentru spatiul dedicat vinului, nota zece (rade).

Cate ceva despre seriozitatea competitiei:

• IWCB este admis, de anul trecut, in „superliga”  Federatiei Marilor Concursuri Internationale de Vinuri si Bauturi Spirtoase.
• In acest an (2017), fiecare comisie de jurizare va fi formata din sapte jurati, nu din cinci, ca In majoritatea concursurilor. Dintre cei sapte jurati din fiecare panel, patru vor fi specialisti stra Acest lucru creste nivelul IWCB, pentru ca pana In prezent nu s-a mai atins o asemenea acuratete a evaluarii.
• Degustatorii evaluatori romani, securizarea probelor si parcurgerea corecta a tuturor procedurilor impuse de regulament sunt asigurate de Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania (ADAR).