Tuica fiarta

Tuica fiarta este una din bauturile pe care romanii o servesc cu placere in perioada iernii.
Se spune ca poate vindeca raceala de sezon si scade riscul de a face pneumonie si exista si explicatii logice pentru acest lucru: prin fierbere vaporii de alcool ajuta la dilatarea vaselor capilare, ceea ce duce la oxigenarea sangelui. Nu este recomandat consmul de tuica fiarta celor care au diverse afectiuni medicale (ulcer, hepatita, celor care muncesc in frig, femeilor insarcinate). Vaporii de tuica fiarta cu piper ajuta la desfundarea nasului.

Tuica fiarta se consuma in cantitate moderata (20-100 ml) inainte de masa de pranz.

Tuica se fierbe intr-un ibric metalic fara sa exagerati cu condimentele adaugate. Puteti strica gustul. Unii folosesc miere de albine in loc de zahar, dar in acest caz trebuie sa stiti ca i se schimba gustul.

Puteti fierbe tuica prin metoda clasica, in care aveti veti pune totul in ibric sau puteti carameliza zaharul usor, puneti tuica peste el si reveniti pe foc. Se va topi si va da culoare frumoasa, ca de coniac si gust usor de caramel.

La un moment dat am fost in jurul Bucurestiului la un gratar, intr-o zi friguroasa de toamna. Ni s-a oferit tuica fiarta cu gutuie. Nu era chiar o tuica, era palinca de gutui. Cred ca aceasta a fost singura „tuica fiarta” din care am reusit sa beau si eu 50 ml, caci recunosc ca eu nu consum acest tip de bautura. O pregatesc pentru prieteni, dar eu prefer sa imi fac vin fiert.

Parintii mei isi faceau de sarbatori putina tuica fiarta si o serveau mereu inainte de masa de pranz de Craciun, cand serveam racitura de porc, salata de boeuf si sarmale, dar si a doua zi de Craciun, cand mama punea pe masa tochitura moldoveneasca.

Tuica fiarta intra in categoria bauturilor traditionale, iar Radu Anton Roman a scris reteta in cartea lui de bucate si a adaugat aceste cuvinte frumoase in descriere: „Ţară friguroasă, prea puţin temperată, dar foarte continentală, România şi-a găsit, ca finlandezii ori norvegienii cu berea lor clocotită, încălzitoare interioare rapide, «buiote comestibile» cum se amuză francezii să le spună. Ţuica, care numai de prune poate fi, altminteri e rachiu (de mere, pere, caise, ori din ce o mai fi) e, sub dealurile argeşene, de treizeci de grade, iar de la Haţeg şi Făgăraş spre nord, până-n hotarul vechi al Transilvaniei, de cincizeci şi chiar optzeci de «tării», sub minunate nume: palincă (ceea ce înseamnă vin ars în nibelungică), vinars, ginars, horincă. Tare ori slabă, e bună oricum! Şi imaginaţi-vă ce ar însemna viscolul românesc, muşcând îngrozitor din ferestre, fără lumina asta mică şi delicată de pe masă, a ţuicii fierte, la care să se-ncălzească omul pe înserate”.

Iata metoda clasica de preparare pentru tuica fiarta:

INGREDIENTE:

500 ml tuica
cateva boabe de piper
1/4 lingurita cuisoare
1 varf cutit scortisoara
60 g zahar sau 2 lingurite de miere de albine

PREPARARE:

Punem la fiert tuica impreuna cu mirodeniile si zaharul. Acoperim ibricul cu un capac si lasam sa fiarba in clocot 2 minute. Luam de pe foc si servim fierbinte.
Noroc!

Va invit sa impartasiti retetele voastre in grupul Gatesc cu prietenii.

Daca vreti sa va abonati la canalul meu de YouTube veti gasi retete simple si usoare pentru voi.